A few days – or is it weeks? – ago I’ve discovered some drawings I draw in a pretty fucked up period of my life… 2001-2002… I was depressed (and not mildly! REALLY depressed, almost ready to kill myself or maybe some others… I’m ok now, don’t worry, I am not dangerous anymore…)
I had a big beard, a savage beard, and some prissy old lady would cross over the street, clutching their purses, when they catch a glimpse of me… So, this drawing is quite wild (but this blog isn’t written for nice, prissy, old ladies, eh?)
I won’t translate this neither in French nor in Romanian. Too damn tired for that… and it’s odd but my feeling is that “wild stuff” is the best aproximative “translation” for this drawing… So enjoy (if you can…)
I join also a “Sinister Self Portrait” to show you what I mean speaking about “savage beard”… In fact, I I would have meet myself on the street, I would have myself cross over…
Danu's small world 
Exista o legatyra intre pictura ta si pictura japoneza, la care faceam referire acum cateva zile.
Diferenta este ca in timp ce in kakemonoul respectiv, pictorul, odentificat cu nevasta pescarului era in asteptatrea, spiritului apelor pentru a fi fecundat multilateral, la tine, acelasi spirt al apelor, materializat in caracatita-octopus sau calamar?- este mai curand amenintator. Probabil, in periaoda de care vorbesti, in loc sa fii vizitat de muze a trebuit sa dai o “batalie” cu
un continut psihic negativ. Poate lupta nu a fost a ta ci ai purtat-o pentru cineva grav. anyway, nu elementele psohanalitice sunt importante ci tabloul, care are elemente apocaliptice dar si o doza mare de protest. Impotriva ei: femeia, care ar pitea fi mama, sotia, iubita sau pur si simplu sufletul tau.
Adrian ar trebui sa-ti spuna mai multe despre is si isa, adam si eva si nunta despre care se vorbeste in Cantarea Cantarilor. Nunta, este evident o alegorie, despre care vom mai vorbi.
Pana atunci iti doresc sa nu mai treci niciodata prin incercari atat de cumplite incat sa te oblige sa cobori in adancul tenebros al fiintei atle, sau adca o vei face sa fii pregatit pentru a supune dragonul din adancuri.
Mai vb.
c
E bizar, oarecum, dar cam la vremea când redescopeream acest desen (sau pictura? iar ma încurc!) într-o mapa veche, fiind eu însumi surprins si practic ne-amintindu-mi sa fi desenat-pictat asta, citeam tocmai la Tropicul Cancerului a lui Henry Miller (in varianta franceza). Iar când am citit una din descrierile lui halucinante -scrise probabil când era beat, de un lirism dezlantzuit – ale pamântului ca Mother Earth, mi-a picat fisa ca lucrarea mea ar putea ilustra foarte bine pagina lui Miller. Se potriveau una cu alta, excelent… Dar ma bucur ca tu ma asociezi cu japonezii fiindca nu numai ca am grupa lor de sânge ABIV neg (cca. 75 % din japonezi o au, in timp ce la europeni e relativ rara, cca. 20-25 %) dar ii si admir pentru multe din creatziile lor. Kurosawa, in primul rand…
Si, da, m-am luptat cu mine dar si cu/pentru altcineva… Personal sunt mai curand genul rabelaisian… Sper si eu sa nu mai cobor – prea adânc – în adâncuri – sau s-o fac cu umor…
Take care, Ok? (Le-am scris claugaritzelor mele, probabil au si început sa faca ce le-am rugat; sper sa simtzi efectul)
danu
Danu, Danu, Danu,
Multumesc pentru ajutor. chiar simt efectul. Nu glumesc, imediat ce voi ave un pic de timp o sa+ti scriu un e+mail ca sa+ti dau detalii despre ce se va intampla. Oricum, cadoul tau a fost neasteptat si sper din tot sufletul mai devreme sau mai taryiu sa pot raspunde cu un gest la fel de maret si de neasteptat.
Pana atunci, hai sa ne intoarcem la Mother Earth si la monstrii care ne asteapta in adancuri pentru a ni se supune sau a ne devora.
Cat despre japonezi si grupele sangvine, o sa mai vorbim.
Pana cand se va intampla acest lucru te rog sa-mi spui daca iti este teama de fantome.
O caracteristca a japonezilor este ca ei sunt intr-o relatie permanenta cu spiritele mortilor si dupa parerea lor fantomele chiar exista si bantuie.
Am avut o colega, Ana Kurosawa, care a fost multi ani casatorita cu un japonez. Stii ce mi-a spus, ca nu exista japonez care sa nu fii vazut o fantoma?
Revenind la, celalat Kurosawa, The big one, sper ca intr-o zi sa scrii un articol despre Rashomon.
Tu iti mai aminetsti marturia samanului?
C.
Nu-tzi fa probleme, Carmen. Important e sa fii bine, ceea ce doresc si sper… fiecare avem fantomele noastre tutelare, cred, japonezi au ba… Mai curand as putea scrie despre Ran, pe care nu-l cunosteam si l-am vazut de curand. Sau si mai de curand, Harakiri de Kobeyashi – opera magistrala, realmente fara riduri desi dateaza de cänd aveam eu 6 ani… Rashmon nu mi-l mai amintesc asa bine… Va trebui sa-l revad…
Take care for now, Danu
Today by accident I got to the page of a Roumanian painter who lives in Germany. There are photos which you might like to see:
http://tinyurl.com/2du3sl
I also told her (or them) to go to your Blogger page, which I think is the most intelligible, that is, a page where one can see which way is up.
I also keep forgetting to tell you: the idea you had to put all your 2000 paintings on a blog: at least here at WordPress that would not work, because you would have to pay.Also I would have thought that that kind of thing is better kept on a web page, not on a blog, since a blog is basically meant to be something like a newspaper, with different content every day.
I read that the best way to keep very large archives of pictures is to put them somewhere on Google and then give accesses either on a blog or a web page. I saw someplace that Google was offering unlimited space for picture archives.
Thanks, cantueso! I discovered just the way you did (“art” on WordPress) Ioana Luca – I even copied some photos (some nice nudes also) but thanks again for making connections…
Of course I’ll post only a selection of my 2000 images… and I still hope to do it with my blog (I don’t have neither the competence nor the money for a web page. Que sera sera… If I succeed , great! if not, no big deal… Sono fatalista (sic?)
I understand, by implication, that my other two blogs are kind of (if not plainly) unintelligible… which is understandable… But a bit of obscurity do not spoil anything, in my view… I’m rational only a portion of my days… Since I don’t really care about money, fame or popularity (even if I sometimes speak about them…) for me it’s just a kind of happening… Some day I very well be bored of all this and I’ll stop… It depends…
But thanks for the very useful information!
Ana Kurosawa discovered that Hungarians dont believe so much in ghost.BUEK.