The worst thing/ Le pire/ Cel mai rau lucru…

 

In a letter addressed to his mother and sister Wil (April 1890) Vincent Van Gogh wrote:

…”When I found out that my paintings had some praising and I read the article in question*, I was immediately afraid that this will depress me. It’s almost always like that, in the life of the painter; SUCCES IS THE WORST THING that can happen to him…”

( * the “article” is the famous G.-Albert Aurier article in “Mercure de France” (January 1890)

Was Vincent supersticious? Why was “succes” scarying him so much? And why is “succes the worst thing” for an artist?

I just ask the questions for now… And there is maybe another one, quite weird, an hypothesis which is not totally absurde: in the motives (because one thing is for sure, Vincent did not commit suicide just for ONE reason…) of his suicide, isn’t it this fear of succes ANOTHER one?

———————————————-

Dans une lettre qu’il écrit a sa mère et soeur Wil, en avril 1890, Vincent Van Gogh dit:

…” Quand j’ai appris que mes oeuvres avait eu un peu de succès et que j’ai lu l’article en question, j’ai craint immédiatement que céla me décourage. Il en va presque toujours ainsi, dans la vie du peintre; le succès est ce qu’il y a de pire…”

Était Vincent superstitieux? Pourquoi le “succès” lui faisait tant peur? Et pourquoi est-t-il le succès “la pire de choses” qui peuvent arriver a l’artiste?

Pour le moment, je ne fait que poser les quéstions. Mais il y a une, encore plus troublante, qui fait place à une hypothese peut-être pas aussi absurde que ça: dans les motifs (parce qu’ily a eu plusieurs, ça c’est sur) qui ont poussé Vincent au suicide, la peur de succèes n’est-t-elle aussi de mise?

——————

Într-o scrisoare din aprilie 1890, adresa mamei si surorii sale Wil, vincent Van gogh scria:

…”Când am aflat ca lucrarile mele au avut un pic de succes si am citit articolul în chestiune, m-am temut imediat ca asta ma va descuraja. Asa se întâmpla aproape întotdeauna, în viatza pictorului; succesul e lucrurl cel mai rau care i se poate întâmpla…”

Era vincent superstitzios? De ce succesul îl înspaimânta ? Si este oare succesul “cel mai rau” lucru care i se poate întâmpla unui artist?

Deocamdata nu fac decât sa pun întrebarile. De fapt, mai este înca una, tulburatoare, care face loc unei ipoteze care nu e asa de absurda cum poate parea; între motivele (fiindca în mod sigur, n-a fost doar unul singur…) care l-au împins pe Vincent la sinucidere, nu se afla oare si frica de succes?