This is the title of one of my “kind of abstract” little paintings (acrylics- see bellow). It is also a temptations and a problem for a lot of artists… I don’t know if a connection – a causal relationship – between madness (well, call it mental sickness if you want) and artist (geniuses, at the highest…) was made before Schopenhauer… He is although the one who made this connextion famous…
The number of artists who were (a bit or a lot) crazy, mad, excentric, loony, etc. is not at all small. To cite a few : Hugo van der Goes, Vincent Van Gogh, Toulouse-Lautrec, Dali (by his own confession), Jackson Pollock, etc. Since suicide is considered by some the extreme symptom of mental illness, a lot of others could enter the ranks : Pascin, Rothko, Nicholas de Staël… And I limited myself to painters only…
Of course, the myth of the “cursed artist” (l’artiste maudit) is the general, public perception of this, in a very simplified manner. But to study the phenomenon would take volumes and volumes…
One thing is clear: if the above mentionned artists were mad they create their art only when they were perfectly lucid. I do not know a single mentionable work of art created during a crysis… but a mentally ill artist has a different, an original view of the world, a visionary one, sometimes… If we are to believe Jean Dubuffet we need to be a bit crazy and we are never crazy ENOUGH in order to create original art… Maybe it’s true, maybe not…
Danu's small world 
am mai trecut pe la tine. 🙂 acum nu ma abtin – mor sa-mi dau cu parerea… caci este vorba despre nebunie – si cat de drag si aproape de suflet mi-este acest termen!
nebunia a fost, este si va fi un numitor comun printre artistii plastici intru-cat mi se pare cel mai greu sa te exprimi in arta plastica. fata de oricare alta manifestare artistica, arta plastica este tintuita, nu se misca intr-un spatiu; chiar daca iti sugereaza miscare, ea este de fapt imobila. o cuprinzi adesea dintr-o singura privire – este nevoie ca acel gand al autorului sa se implineasca dintr-o data, la acel prim contact vizual si doar ulterior sa fie eventual subliniat de detalii mai discrete. dar daca intentia autorului nu razbate, totul pare un amalgam fara cap si coada, ceva din care nu intelegi nimic. asadar, eu cred ca efortul pe care il face un artist plastic de a pune o incarcatura, uneori masiva, intima, dureroasa poate, intr-un unic semnal care trebuie sa se defineasca exact la o prima vedere, este atat de mare incat pe multi ii duce la o reala nebunie.
dintr-un alt punct de vedere, nebunia patologica, iti asigura o alta “lume”, un alt mediu in care sa traiesti. acolo, notiunile, conceptele pe care le invatam de mici si care ne ajuta sa recunoastem ce este in jurul nostru, se matamorfozeaza in altele, noi, dar la fel de “reale” epntru posesor. nebunii, se zice ca nu stiu ca sunt nebuni. eu nici de asta nu sunt foarte sigura…
drept urmare, arta “nebunilor” este inca si mai greu de exteriorizat, caci eu cred ca ei stiu ca nu mai vorbesc aceiasi limba cu privitorii, ca realitatile si intelesurile sunt altele; eu cred ca ei “vorbesc” din haul unei panici, complet neajutorati si singuri. ori poate suntem noi nebuni ca vrem sa le descifram/intelegem arta. tu ar trebui sa stii mai bine ce si cum, chiar daca zici ca nu esti nebun. 🙂
pictura ta “nebuna” este asadar fix la obiect, as zice. imi place intensitatea culorilor, efectul lor psihedelic si “fantoma” nebuniei, care, din haul negru vine, vine, vine, calca totul in picioare. 🙂
imi place cum pictezi. ai o tema recurenta – apa, oaceanul, lilith? destruction? pesti si ochi… chiar si portretele sunt “numai ochi”. felicitari si spor la vopseluri!
I like this one especially. Those eyes burning out of the blackness are wonderful and all that orange torero’s cape. The blue on his head and the touch of green. I think this is one of your best in the scare or madness line. The demon looks like it is really flying. Good, good.
Pentru lumsa: ultzumesc pentru aprecieri. sunt foarte apreciate… si da, cred ca ai sesizat destul de exact cam tot ce e de sesizat in legatura cu nebunia si artistii. Desi, cum probabil stii foarte bine, o multzime de poetzi, scriitori si filozofi i-au dat târcoale sau chiar au cunoscut-o intim… Chiar acum citesc o carte de Stefan Zweig (el însusi un sinucigas) despre Kleist-Holderlin- Nietzsche…”Lupta cu demonul” se numeste… Fascinanta…
As adauga o mica nuantza la ce spui: pictura e mult mai aproape de muzica (arta suprema, in opinia multora, cea care merge DIRECT la suflet – daca e buna, desigur…) decât de literatura. Ea actzioneaza la nivelul intuitziei, al instinctului, a ceea ce vine direct, fara intermediar, sa ne tulbure si sa ne miste, de o maniera pe care nu totdeauna o întzelegem… Poezia, dintre genurile literare e cea mai apropiata de pictura… dar nu atât cât muzica… Mai vorbim, sper…
Well, G. thanks a lot. I know you mean it and I know you have what it takes to appreciate a painting. I like it too… I miss painting more than I do right now… I have to do it more often and without any “selling” intentions, in order to get something good and interesting… and, of course, madness is an obssession… I know something about it…
Danu,
De fapt, nu conteaza imo daca esti nebune sau lucid sau ambele simultan. It’s all relative si dpdv. Ai sufletul mare, ai chiar in numele Da si Nu, ai talentul extraordinar, cred.
Oricum, acest pictura de la tine este GROZAV de fumos! Wow!
cu admiratie!
deborah
D, you are always make me blush!… but thanks.
That writing you do in your pictures is a very good and original way to vary the color subtly, to give the broad masses “richness”. I might try it on one of my paintings. Does the text “mean” anything too?
It’s kid of a “stream of counsciousness” thing… Yes, it meant something when I’ve written it… Now, I can just remember what I’ve felt then… generally, it’s bizarre, dirty, mundene or even blah-blah… I also think it gives the painting a complexity, a new edge, something graphically interesting, like the imprint of litlle ants fee…
Wow– I love it. Crazy beautiful.
I’m a bit surprised that you and 100swallos liked it so much… I like it too but it kind of hard-core, to use a maybe inappropiate term… Thanks.
cu cit ii sperii mai tare, cu atit le place mai mult! bietzii de ei…
Ovidiu, nu stiu cine sunt ei (privitorii?) dar crede-ma, cand eu sunt “speriat” nu-mi place deloc… Dar chestiile ca cea de mai sus le pictez si ies pur si simplu asa cum ies… Titlurile si implicatziile vin, in general, mai apoi…
Omg this is AMAZING. Seriously. It’s been a while since I’ve seen contemporaneous painting with this kind of energy… it’s amazing!