There are phrases, ideas, which seem fundamental – which ARE fundamental! – for us, personally…
I’ve encountered one of these reading one of Graham Greene’s (the British WRITER, not the actor!) autobiographies, “Ways of Escape” :
“Writing is a form of therapy; sometimes I wonder how all those who do not write, compose or paint can manage to escape the madness, the melancholia, the panic fear which is inherent in the human situation.”
I’m sure that Greene would have included ALL the creative activities (filmmaking, sculpting, etc. etc.) if that would not have made too large a phrase…and I’ve wondered the same thing lots of times…
So, I start with this fundamental belief of mine (Greene just happened to have formulated before me…) and Auden’s, and Greene’s and of many others’ (I’ve read an interview with Bernardo Bertollucci and he was saying, essentially, the same thing…)
I think it’s a good start, just like 1000 lawyers at the bottom of the sea is a good start…
12 responses so far ↓
scenarista // July 13, 2007 at 11:19 pm |
good start, indeed. and Yes!!! Art, more then writing, is a form of therapy.
see u soon
iondanu // July 14, 2007 at 4:38 pm |
Isn’t writing (I mean literature) art? Writing screeplays, poems, novels etc. isn’t it “art” ? Aren’t yourself an “artist”?
Kind of retorical questions, I suppose…
hanny // July 15, 2007 at 3:55 pm |
Shalom Danule, iaca am venit, am vazut si-mi place.Semnul exclamarii.Pictura cu ochi.O sa-ti trimit una adica la mine e desen,il vroiam ilustratie la o carte copacul cu ochi il cheama.
Intrebi de unde vine inclinatia spre bizar? pai de la bizar, de la inclinatia de a vedea lucrurile cu multi alti ochi decit cei de care toata lumea se foloseste si astfel vazindu-le e normal sa nu fie ca tot restul.Dar nu stiu de ce-ar fi bizar normalul bizarilor in vreme ce bizarilor ar trebui sa li se para normal normalul normalilor.
E bizar sa vezi prin burta? Prin frunte? Prin ceafa? Poate ca da insa e bineeeeeeeeeeeee.Si e pacat sa fii normal cind ai o gramada de alte posibilitati.Deci, continua sa fii bizar, esti bine asa cum esti desi pentru mine in bizareria mea esti absolut normal:)))))))))
scenarista // July 15, 2007 at 5:33 pm |
ce incercam sa spun era ca, mai mult decat numai literatura, intreaga arta este o forma de terapie
fireste ca literatura este o arta, asa cum si muzica, arta plastica, etc samd:)
moa
iondanu // July 15, 2007 at 6:48 pm |
Shalom, hanny! ma bucur ca-tzi place…si, pentru tine, voi incerca sa ramân normal de bizar si chiar sa-mi dezvolt bizareria…De ce nu? Chestiile normale sunt plicticoase de moarte…Astept desenul copacului cu ochi – pe care, de altfel, l-am folosit intr-una din primele mele lucrari “bizare”…Il voi posta pentru tine (si pentru altzii interesatzi, eventual, de inceputurile mele ciudate…
iondanu // July 15, 2007 at 6:52 pm |
Intrebarea era retorica, Ioana. Stiu foarte bine ca arta 9in toate formele ei) e terapeutica pentru ca, cum spuneam, a functionat pentru mine…Probabil ca m-as fi atarnat in vreun copac, ca un glob obez de Craciun, daca n-ar fi fost desenul si pictura (si poate scrisul) care m-au ajutat to blow the vapors…Acum sunt aproape bine…
scenarista // July 16, 2007 at 9:02 am |
eu nu inca, dar nu las sa se vada:)
hanny // July 16, 2007 at 6:42 pm |
O sa caut ochii aia.deocamdata ii caut pe-ai mei si nu-i gasesc au cazut undeva de somn cred.Nu vad de ce intotdeauna trebuie sa pun pozele in locuri in care nu se pot gasii, se ascund dracu s-o ia de treaba. Mi-e foame si brusc am devenit normala:))))))))))
Ion V. Danu // July 16, 2007 at 11:33 pm |
Hanny, dupa ce mananci si te culci un pic, mergi, te rog, pe Weird things II unde-s “ochii” mei…
rameau // July 17, 2007 at 6:48 am |
poate ochii nostri…proaspat ingropati…se uita prin frunze…la cei renegati…si in lumea vie…langa pomi plantati…
poate ai dreptate…si-n metamorfoza, vesnic naturala…din cealalta lume sa privesti afara…cu-o candoare pura…simpla…vegetala!
MW
ovidiu stanomir // July 19, 2007 at 7:45 am |
am revenit asupra portretului, asa cum ti-am promis.
il stiam mai de mult, e… reprezentativ, adica ironic, bonom, dulce-amar, sagalnic si… narcisist, pe invers, adica tandru, nostalgic si oarecum caricatural.
Imi vin in minte autoportretele de batrinetze ale lui Corneliu Baba, trufas si… vulnerabil, singur printre mirlani.
Sau tot cele de batrinete ale lui Rembrandt, resemnat si pishicher, fiindca a facut in viatza cam tot ce a vrut, CU ORICE RISC !
Ashadar, daca tot veni vorba de Rembrandt, Van Gogh si Corneliu Baba, zic ca esti intr-o foarte buna societate. Un club select.
Zic ca esti in buna societate
iondanu // July 19, 2007 at 4:39 pm |
Mult prea amabil, Ovidiu, sa ma bagi in gasca celor foarte, foarte mari…E drept ca si ei au fost, cel putzin Vincent si cu Rembrandt, foarte saraci si practic nebagatzi in seama, intr-o perioada sau mai multe din viatza lor…Viatza nu e “corecta” (fair) si n-avem ce face. Nimeni nu stie ca va fii sau deveni. In virtual, sunt in buna societate, intr-adevar. De ce nu-tzi faci si tu un blog? E gratuit si foarte simplu…